În acest articol aș vrea să împart cu voi câteva impresii despre revenirea Acasă, după mai mulți ani în Diasporă.
După 21 de ani de purtat eticheta de Diaspora, ani de valize, mutat din țara în țara cu studii și locuri de muncă, am decis să mă întorc acasă.
Vă spun doar succint ce m-a adus înapoi, vă povestesc mai multe în alt articol. Am revenit pentru că am văzut că Moldova de 21 de ani încoace tot în direcția greșita merge, că 80% din casele de pe stradă mea din sat sunt pustii, cu buruieni pe trepte și perdele decolorate.
Ce am observat când m-am întors:
1. Fețe triste
Oriunde mergi oamenii sunt triști, necăjiți, obosiți și de un pesimism fără măsura. Aceste expresii triste sunt rezultatul anilor de suferința: ba că nu ai cu ce trimite copilul la școala, ba că nu știi dacă vei mai avea un job mâine, ba că ți-a plecat un om drag în Diaspora, fie partenerul de viața și îți petreci serile că un pustnic, fie toți copiii au plecat și ai rămas doar cu amintirea și un telefon cu Skype-ul instalat pe el. Sau fie din cauza că ai zâmbit și tu cândva, dar erai singurul care făcea asta și se uită lumea straniu la tine. Când vii acasă, prima impresie e că te-ai întors în țara oamenilor necăjiți.
2. Dezamăgire în tot și în toate
Dar mai ales în politicieni. Bieții moldoveni, au fost atâta timp trași pe sfoară, furați, mințiți, horopsiti că deja suflă și în paharul cu gheață, numai să nu se frigă. Când le spun oamenilor că eu m-am întors acasă chiar să pun umărul, fără nicio pretenție la titlu și nu cer nimic din partea țării, lumea se uită tare suspicios. Ei nu mai cred că încă mai sunt oameni cu bune intenții. Și eu îi înțeleg perfect. Și eu când aud de politicieni, mă aștept la vreo ‘gogoașa’. Dar nu ar trebui să fie așa. Politicienii și guvernanții trebuie să fie în serviciul oamenilor și nu oamenii să se închine la politicieni și să fie folosiți de aceștia.
3. Diaspora – ‘inamicul numărul 1’
Dar lucrul cel mai dureros este că am găsit o Moldova dezbinată, Noi versus Diaspora.
Dragii mei, Diaspora tot Noi suntem. Sunt copiii noștri, părințîi noștri, mătușa noastră care a trebuit să plece în Italia și care a plâns în fiecare seară departe de familie, sunt unchii noștri care au muncit din greu la ‘stroica’, sunt prietenii noștri care au făcut tot posibilul să plece din țara pentru o educație mai bună, sunt vecinii noștri care au plecat cu tot cu copii că să nu dezbine familia…
Nu îi urâți că ei nu au plecat de plăcere și nu au fost peste tot primiți cu pâine și sare.
Diaspora suntem Noi și Noi suntem Diaspora.
4. Gata cu Europa
Licărul de speranța că vom ajunge în Europa, că vom accede la Uniunea Europeană s-a stins.
Nici magazinele nu își mai pun steagul Uniunii Europene că să pară mai atractive. Mai auzim din când în când de Uniunea Europeană așa în treacăt când mai merge vreun guvernant de al nostru la Bruxelles. În rest, liniște și pace.
Dar eu nu îmi pierd speranța! Nu mă las bătută și nu las mâinele în jos!
S-a putut în Irlanda, în Singapore, în alte țări, se poate și la noi.
Capul SUS!
Haideți să nu renunțam la speranța! Va asigur că mai sunt oameni de omenie cărora le pasă de țara asta fără interese, mai avem șanse să continuăm traiectoria europeană, mai avem putem ieși din tunelul întunecat!